Diversitatea prin alpinism
Formele de activitati reunite sub denumirea de alpinism sunt deosebit de variate. O categorizare a acestor forme poate fi destul de dificila.
O diferentiere primordiala ar fi dupa tehnicile foloste pentru asigurare, daca este vorba de o accensiune asigurata sau de una libera, fara asigurare. Astfel putem vorbi de forme de activitati neasigurate si forme asigurate.
1. Forme neasigurate
Folosim termenul neasigurat, deoarece in limbajul utilizat de practicantii acestor activitati termenul de “liber” denota deobicei escalade sau accensiunea pe prize naturale. Formele neasigurate sunt boulderingul si accensiunile free solo.
Boulderingul insemna de fapt catarare pe bolovani, deci pe trasee scurte, de pana la 3 m inaltime. Cataratorul nu este asigurat cu coarda, este ajutat de un coechipier care ii controleaza picajul daca este cazul. Echipamentul consta din espadrile, saculetul cu magneziu si o saltea.
Accensiunile free solo este cea mai libera forma de catarare, dar si cea mai periculoasa, deoarece este vorba de escalada fara asigurare la inaltimi mari. O miscare neadecvata poate duce la accidente serioase. Acest stil este numai pentru cei mai experimentati alpinisti, sau extremisti. Escalada solo are si alte variante: se poate practica asigurat cu un sistem de autoblocare sau exista varianta de catarare pe faleze, astfel in cazul caderi apa este elementul de siguranta.
2. Forme asigurate
Este vorba de activitati in care se utilizeaza coarada, puncte de asigurare pe traseu,si care in majoritatea cazurilor presupun minim 2 participanti la activitate. In cadrul acestor activitati putem diferentia 2 subgrupe in functie de natura punctelor de asigurare din traseu, care pot fi asigurari mobile sau asigurari fixe. Asigurarile mobile sunt dispositive, cum ar fi nuci, frienduri sau anouri (bucle de chinga), pe care echipa in accensiune le amplaseaza si le recupereaza din traseu. In cazul asigurarilor fixe la prima accensiune in traseu sunt amplasate pitoane, spituri etc. care urmeaza sa ramana in traseu si vor fi utilizate si de echipe care vor urca ulterior traseul.
In cadrul acestor activitati asigurate putem diferentia doua grupe importante, anume alpinismul si escalada. Cei doi termeni mai sus amintiti sunt cei mai controversati in randul celor preocupati de astfel de activitati. Consideram alpinismul ca fiind accensiunea pe un perete stancos, creasta, sau urcarea pe un varf muntos, ce presupune parcurgerea unor distante mari, de mai multe lungimi de coarda. Pe de alta parte escalada denota urcarea unor trasee scurte, de o lungime de coarda.
In cadrul acestor forme de activitati putem diferentia si pe baza modalitatilor utilizate in accensiune. Astfel putem vorbi de catarat liber si de catarat artificial. Termenul de liber denota faptul ca, cataratorul urca prin forte proprii, folosind numai prizele natural oferite de traseu, pe cand termenul de artificial denota o accensiune unde cataratorul se foloseste de prize artificiale (pitoane, spituri etc) si de unelte specifice (scarite, blocatoare etc) care faciliteaza urcarea.
O forma de catarare artificial specifica poate fi considerata parcurgerea traeelor de via ferrata, care inseamana parcurgerea unor trasee aproape exclusive artificial pe prize, trepte, balustrade si poduri suspendate.
Un alt criteriu de sistematizare a actvititilor de catarare poate fi mediul in care are loc activitatea, deci in exterior, mediu natural, pe stanca, sau in interior, in sala, pe panou de cataract.
Desigur gama activitatilor este mult mai larga si mult prea larga pentru a fi abordata intr-o asemena scurta trecere in revista. Fie vorba de alpinism, escalada, bouldering sau de oricare din activitatile mai sus amintite, avem ocazia de a ne bucura de frumusetea miscarii. Lumea alpinismului are sa ne ofere ceva potrivit pentru fiecare dintre noi.
